Blogoversary

Cica mi-a implinit bloguletul 2 ani. Vroiam sa il sarbatoresc asa cum trebuie, dar va trebui sa aman pana imi reinstalez Windowsu' busit.

Ne intoarcem cu hainute noi.

(Va urma.)

Chinuieli lingvistice (si nu numai)

In loc de cafeaua de dimineata. Ca oricum nu beau cafea.

Am cumparat Unica, pentru ca are articol despre tango* (despre Lucian si Monica, doi profesori afiliati Tangotangent si, evident, prieteni ai jurnalistei). Autoarea articolului, intr-un acces de hipercorectitudine, foloseste la tot pasul, forma romanizata, certificata de DEX, "tangou". Pe langa faptul ca suna ca naiba, nu o sa auziti niciun tanguero pronuntand asa ceva. Pentru ca tangoul nu e nascut la sat la baba Vrancioaia, ci in barurile promiscue din Buenos Aires.
Unele neologisme ar trebui sa ramana in forma lor originala atunci cand patrund in vocabularul altor popoare.
Si se pronunta tángo, nu tangó!

Tot la presa de dimineata, Money Express vorbeste despre venirea lui Salman Rushdie in Romania. Toate bune si controversate, dar la un moment dat mi-a dat prin cap ca, de fapt, autoarea articolului nu a citit in viata ei Rushdie si ca tot articolul pare inspirat din alte surse. Cum de mi-a venit ideea asta? In paragraful in care descrie actiunea din "Versetele satanice" face o eroare grava. Draguta mea, Oana, Saladin Chamcha nu era impresarul lui Gibreel. Si nici pe Gibreel nu il chema Barishta, dar asta e o alta poveste.**

Ca tot suntem la capitolul chinuieli, mi-am adus aminte, dupa o discutie avuta zilele trecute, ca numele lui Alain de Botton nu se pronunta ca in franceza, nici numele lui Eric Berne ca in engleza britanica.
Alain de Botton e englez, cu un superb accent englezesc si isi pronunta numele "Alen d'Batn".
Taica Eric Berne e american sadea si "Bern" este "Berni". :))


* Si o serie de portofele la pachet, made in China si urate nevoie-mare.
** Sper ca nu a terminat jurnalismul, ca nu ar avea nicio scuza in cazul asta.

Nu am votat

Mi-am dezamagit inaintasele sufragete, care nu ar fi conceput sa nu stea la coada pentru a vota...

M-am sictirit considerabil numai la gandul ca as fi asteptat cel putin 5 ore ca sa apuc sa intru la vot. Pentru ca cei care au organizat alegerile, cu sectiile lor speciale cu tot, nu prea au contact cu realitatea (Bucurestiului).

E, ia aflati dragii mei, ca o treime din populatia capitalei este alcatuita din provincialii veniti la munca sau studii, care stau cu chirie, deci nu au viza de flotant. Asa, sa stiti si voi, cu cele cate doua urne pe sectia speciala de votare si cozile de sute de metri si ore bune de asteptat afara in frig. Bine ca asta a fost singura solutie anti-frauda pe care ati gasit-o.

Mi-a venit sa ma duc la biserica, sa aprind o lumanare, macar sa ne-ajute Dumnezeu, sa treaca el referendumul. Ca de circul electoral mi s-a aplecat de mult.

La turul doi nici nu o sa ma misc din casa.

Curs de modelaj in argila

Se intampla la C'arthe

In perioada 18 noiembrie - 18 decembrie se va organiza un Curs de modelaj in argila, pentru copiii si oamenii mari cu spirit artistic si timp liber dimineata.
Orele se vor tine saptamanal, intre 10.00 si 12.00, miercurea pentru copii si vinerea pentru adulti.

Din cate am vazut pana acum, rezultatele atelierelor de creatie de la C'arthe au fost absolut incantatoare, asa ca merita sa incercati.

Mai multe detalii la libraria.carthe@gmail.com sau la telefon 021/319.27.24.

Ce nu-mi place la ziua de azi

E ceata.

Punct.

Ce-mi place la ziua de azi

Pe fundul canii s-a depus intr-un strat compact si neted "zatul" ciocolatei calde de dimineata.

Imi place contrastul dintre cercul mov-maroniu si portelanul alb.

Ringtones cu Dinica

VORBITI SERIOS???

Hienele presei (si nu numai) fac din orice eveniment, mai ales trist, un mare subiect de pe urma caruia profita cu varf si indesat. Este si cazul lui, din pacate, Gheorghe Dinica.*

Ca unei natiuni intregi ii pare atat de rau dupa el, nici nu mai incape in discutie. Dar ca acum toti bagatorii de seama, care nici nu se mai gandeau la el, care nu se mai uitau la filmele lui, care nu se mai duceau la teatru sa-l vada, toti vitejii dupa batalie vor putea sa aiba ca sonerie la telefon una din replicile lui, unul din cantecele lui.

Cu toate astea, cred ca el nu s-ar supara foarte tare, ci ne-ar privi cu ingaduinta. Dar asta e spre meritul lui, nu al nostru.

Sa ne fie rusine.

* Adevarul se lauda ca nu mai scrie despre politica, insa da cu bata in balta pe toate fronturile. Aici.

RIP

In nemernicia mea, ca un caine...
Poate cea mai celebra replica din cinematografia romaneasca dupa "Un fleac, m-au ciuruit."

Am ajuns la concluzia ca pur si simplu traiesc in acea epoca in care toti marii actori incep sa moara.*

Nu stiu daca m-am nascut prea tarziu, pentru a-i mai prinde pe scena in plina glorie, sau prea devreme, pentru a sti macar cine au fost.


*Gheorghe Dinica a fost unul dintre actorii de care nici nu mi-am dat seama ca au imbatranit. Din fericire am apucat sa il vad pe viu, pe scena, dupa ce multi ani il vazusem cu drag doar in filme si interviuri.

Trenulete pe campii

De cand a introdus CFR-ul niste trenuri mai de Doamne-ajuta, cu spatiu mai mult intre tine si persoana din fata, cu cosuri de gunoi care se pot deschide, cu toalete unde macar poti trage apa, cu camere de luat vederi si, mai ales, cu prize pentru incarcat telefoane sau alimentat laptopuri, a aparut o noua specie de tarani: taranul de tren cu laptop motat.

Aceasta specie de taran* a upgradat de la jucatul-pe mobil sau ascultatul-de-manele-in-metrou (tot la mobil), la uitatul-la-filme-in-tren-fara-casti. Si nici macar nu poti da vina pe bietele prize; noua generatie de laptopuri, pe care, poate, ei s-au grabit sa o cumpere, are autonomie de pana la 6 ore.

Cand jumatate de vagon a descoperit laptopul (fara casti), ca fuga de citit/plictiseala/conversatie, iar cealalta jumatate incearca sa ignore zgomotele, probabil, din politete, ceva clar nu e in ordine.

Dupa ce am incercat sa citesc de 6 ori o singura fraza, tragand involuntar cu urechea la un film cu Steven Seagal**, la un film cu dragoste si dans care suna foarte cunoscut, la un film de actiune neidentificabil etc., mi-am dres glasul un pic mai sonor si, ca prin farmec, doua dintre filme au devenit brusc mai tacute.*** Deci se poate. Taranii de tren cu laptop motat au, pe undeva, o urma de bun-simt. Ce-i drept, bagata cam adanc.

Dar nu pot sa le cer asa de mult. Nu pot sa le cer sa foloseasca micutele dispozitive care ii izoleaza pe ei de vuietul trenului (si din cauza caruia dau sonorul asa de tare) si pe noi, cei care mai incearca sa doarma/citeasca/zgaiasca la intuneric pe geam, de ineptia si nesimtirea lor.

Cum, vreti sa isi strice auzul, saracutii de ei?


* A nu se confunda cu specia lui Cosbuc sau (Blaga) Goga, ma scuzati.
** Care, culmea, era de la vecinul cel mai apropiat si care se auzea cel mai incet (pentru ca avea subtitrare - o alta minune a tehnologiei). Din nou culmea, filmul parea destul de bine inchegat, ca sa nu mai spun ca ii dau vecinului o bila alba pentru ca s-a uitat dupa aceea la The Shawshank Redemption.
*** Nu si cel cu dragoste si dans care suna foarte cunoscut si care apartinea (nu stiu de ce ma mira) unei doamne bine imbracate si, evident, surde.

Umbrele (part 5)

Umbrela de Geaba

Atunci cand nu ploua si o iei degeaba la tine sau atunci cand preferi in mod clar pelerinele de ploaie. Dar nu numai umbrelele de apa pot fi degeaba. In fapt, orice umbrela poate fi degeaba, astfel ca umbrela de Geaba este mama tuturor umbrelelor.*

* A nu se confunda cu umbrela mama.

Photo by cat